Vise Fara Cost

Picurii de ploaie-și faceau propria cursa pe geamul uscat de timp și vreme. Lasau o dara usoara si vizibila de praf ud. 

Un izbit de-al crengii slabe ma facu sa tresar, chiar daca stateam si priveam dinainte. Invatasem cursul picaturilor de apa pe de rost si simteam un val prostesc de entuziasm tamp cand vedeam ca repectivul curs isi schimba traseul. 

Era aglomerat tare pe hol. Se auzea si se simtea.

Asistentele isi alergau papucii de cauciuc dute-vino si erau strigate de catre doctorii acrii non-stop.  Era o tensiune de nesuportat. Si cel mai nasol era ca o puteam simti. Era peste tot.

Usa dintr-un plastic cauciucat moale, se deschise, lasand la vedere un barbat bine facut, blond, cu ochii de un caramel patrunzator, care ma anunta numaidecat ca e ora mesei. Imi lasa tava jos, langa pat, apoi inchide usa si o securizeaza cu acel cod nestiut de nici-un pacient. Mai ma uit cu o ultima strigare spre geam. 

Se pare ca ploia s-a oprit, ramanand doar fire subtiri de murdarie pe gemuletul din plastic. 

Mi-am lasat piciorul dezgolit pe podeaua de burete, incercand sa fac mici pasi. Picioarele mi-erau amortite. Scaunul mi-era singurul prieten aici, lasandu-ma sa-mi fac veacul pe el, plangand si absorbind in lemnul sau apa sarata de pe obraji. 

Mi-am prins parul negru si scurt intr-o parte, apoi am inghitit din acel suc care se spunea ca este natural. Halal naturalete. Era plin cu medicamente, simteam asta.

Legumele le-am lasat intacte. 

Mi-am reluat pozitia vesnica in scaun. Incepeam sa ma gandesc la ce voi face cand voi iesi de aici.

Aveam sa ma duc la mare, pentru a atinge nisipul catifelat si pentru a saruta apa oceanelor, apoi m-as duce la munte pentru o doza de aer proaspat, fara doctorori si spitale de....

Vroiam sa vizitez Parisul, caci auzisem ca este superb.

Vroiam sa merg la Londra pentru niste perechi exclusive de pantofi de care asistentele vorbeau neincetat.

Aveam sa merg prin magazine si sa dau navala peste haine si accesorii. Aveam sa imi petrec zilele pe litoralul australian, mergand apoi prin Caraibe si Hawaii.

Vroiam sa merg si sa dansez. Daa, sa dansez, cu prietenele mele si un baiat cunoscut la momentul respectiv. Aveam sa ma simt bine si sa petrec. 

Dar erau doar vise. Vise fara cost. Vise nespulberate de lipsa banilor, de netimp, de ......poate doar de acest loc infiorator ale care ganduri ma inebuneau. Mai ceva decat sunt.

Ii auzeam. In fiecare seara cantau langa capataiul meu. Si ei nici nu stiai ca erau aici.